În anul 1946, când lua fiinţă, parohia Ţibana făcea parte din Raionul Negreşti, Regiunea Iaşi, Eparhia Romanului şi Huşilor. În „Istoricul Bisericii parohiale cu hramul Adormirea Maicii Domnului” întocmit de părintele Moga Gheorghe în anul 1966, găsim câteva date importante despre această parohie: „Satul Ţibana se află situat pe un podiş (o parte) şi de-alungul şoselei ce duce de la centrul Raionului Negreşti spre Iaşi (astăzi vechea şosea nu mai există, fiind reproiectată pe o altă rută, Iaşi-Gârbeşti- Ţibăneşti).
Pe o lungime de mai bine de un km satul se întinde paralel cu Valea pârâului Şacovăţ, afluent al râului Bârlad. Este un sat mic, dar datorită aşezării lui este un centru economic, prin schimburile de mărfuri şi de tot felul de produse vegetale sau animale, pentru că aici se ţineau târguri săptămânale, care erau vizitate de multă lume. Locuitorii satului sunt români de origine creştină ortodoxă fără nici o împestriţare de ordin confesional. Originea satului Ţibana nu este bine cunoscută, ea provenind se pare de la numele unui oarecare Ţiban. În afara bisericii în sat se mai află o şcoală, un cămin cultural, un dispensar medical uman, un dispensar veterinar, un magazin universal şi centrul Cooperativei Agricole de Producţie Ţibana”.
Astăzi, satul Ţibana este reşedinţă a comunei Ţibana şi aparţine judeţului Iaşi, aflându-se la 35 de km de oraşul Iaşi (Iaşi – Miroslava – Voineşti - Ţibana). Parohia Ţibana aparţine Protopopiatului Iaşi I, Eparhia Iaşilor. Satul Ţibana are în alcătuire în jur de 220 de familii, unele dintre ele revenite de la oraş după 1989. În mare parte locuitorii se ocupă cu aceleaşi îndeletniciri ca şi în trecut, respectiv agricultura, creştere animalelor şi diferite meşteşuguri, în plus câteva mici afaceri de familie (magazine alimentare, depozite cu materiale de construcţii şi altele). Portul popular s-a pierdut în totalitate, foarte puţini păstrând câteva piese din portul de altădată, creştinii ortodocşi rămânând însă statornici în credinţa lor, nefiind împestriţaţi cu alte confesiuni.
Biserica satului cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, s-a construit în vremuri grele, de foamete, între anii 1946-1947 când se şi înfiinţează parohia. Sfântul lăcaş de cult s-a construit cu cheltuiala enoriaşilor dornici de parohie nouă, preot paroh fiind, Emilian Stratan. Ajutor au dat şi preoţii din parohiile vecine, remarcându-se preotul Moga Gheorghe şi enoriaşii Parohiei Palanca (astăzi Parohia Runcu), fiind considerat totodată unul dintre ctitorii ai bisericii din satul Ţibana, mai târziu ajungând, cu voia Domnului Preot Paroh al Parohiei Ţibana. Biserica este în formă de cruce, ridicată pe temelie de piatră din grinzi de lemn, cu partea exterioară îmbrăcată în scândură de brad, tencuită în interior iniţial cu lut şi acoperită cu tablă albă.
La construirea bisericii au lucrat şi mulţi meşteri locali: V.Corduneanu, Ghe. I. Moraru, C. Bratu, Ghe. Ipate, Ghe. I. Vîntu, D-tru Sbera şi alţii, coordonator fiind Toader Popa. Biserica se încadrează în stilul moldovenesc, cu două turnuri, unul mare şi unul mic. Mai târziu, în anul 1996, la intrarea în curtea bisericii s-a construit şi o clopotniţă nouă în locul celei din lemn.
Catapeteasma este frumos executată, din lemn de tei, de către scluptorul Ioan Cheleş din Iaşi. Pictura catapetesmei a fost executată de pictorul Octav Zmău, în anul 1948. Icoanele mari cu chipul Mântuitorului, al Maicii Domnului şi al Sf. Ioan Botezătorul, aflate în pridvorul bisericii, au fost pictate de Nicolae Popa din Iaşi. Pictura este în stil neo-bizantin pe fond albastru. Ca obiecte cu valoare istorică şi spirituală, biserica se mândreşte cu o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul, din argint, probabil din sec. XVII, donată de familia Ghica, în anul 1948, fostă proprietară a moşiei Ţibana. Rama din lemn de chiparos, scluptată şi donată de tâmplarul Gheorghe Ipate, s-a pierdut în timp şi a fost înlocuită.
Tot în anul 1948 biserica s-a îmbogăţit cu un rând de Sfinte Vase din argint, lucrat în filigran la atelierele I.B. Bisericii Ortodoxe Române, restaurate de Preot Mai Cezar Ionel în anul 2004.
Terenul (2 ha) pe care a fost ridicată biserica, a fost donat de către Margareta Dr. Grigore Kesim, născută Zadik, după cum aflăm dintr-un act de donaţie întocmit în 4 sept. 1946.
De-alungul anilor, prin Parohia Ţibana s-au perindat preoţi vrednici de toată lauda şi respectul nostru, preoţi ce au încercat, atât cât le-a stat în putinţă să păstreze şi să sporească averea culturală şi spirituală a bisericii. Primul dintre ei a fost preotul Stratan Emilian, care, după ce a înălţat biserica din satul Ţibana şi a trecut la cele veşnice, a fost înmormântat lângă Sfântul altar, după a sa dorinţă. A urmat apoi, preotul Moga Gheorghe, cel care, a ajutat moral şi financiar la ridicarea bisericii, păstorind aici timp de aproape 20 de ani şi rămâmând totodată viu în conştiinţa credincioşilor care l-au cunoscut, pentru predicile frumoase şi pline de învăţătură pe care le rostea şi pentru dragostea cu care îşi împlinea misiunea preoţească. Tot aici a slujit şi preot Marian Vasile, apoi preot Chiruţa Ştefan, care a reconstruit casa parohială, aflată în aceeaşi curte cu biserica. I-a urmat ca paroh, Preot Leonte Ioan. În anul 1993, a fost numit paroh, Preot Vitel Romeo, care, în anul 1996, a ridicat, cu ajutorul enoriaşilor noua clopotniţă a bisericii. Din anul 2000 parohia Ţibana împreună cu alte trei filii, a fost încredinţată spre păstorire Preotului Mai Cezar Ionel care a iniţiat o serie de lucrări culturale, de caritate şi spirituale, la care au participat, de la cei mici, şcolari, tineri, (care, în fiecare an pregăteau şi pregătesc în continuare serbările Crăciunului, prin frumoase serbări de colinde, ţinute atât în biserică, cât şi în parohiile vecine, dar şi în instituţiile locale ale comunei; întâlniri religioase periodice pe diferite teme religios- morale şi fiind totodată un sprijin la ajutorarea familiilor nevoiaşe şi a bătrânilor singuri, prin împărţirea coletelor la diferite sărbători religioase), până la cei vârstnici, care au pus umărul la lucrările social- caritative, desfăşurate în parohie (şi în filii). Astfel, în anul 2000, a fost renovată în întregime casa parohială şi împreună cu enoriaşii parohiei Ţibana au început zidirea unei cantine sociale, având la nivelul superior o bibliotecă parohială, lucrare care se apropie de finalizare.
S-a înfrumuseţat lăcaşul de cult cu noi obiecte şi veşminte bisericeşti au fost restaurate icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din argint (sec. XVII) şi Sfintele vase lucrate în filigran, tot din argint şi s-a început ridicarea unei troiţe, monument al eroilor, în centrul satului.
Din anul 2009, biserica parohială a intrat într-un proces de renovare totală: înlocuirea instalaţiei electrice, schimbarea tâmplăriei, izolaţie exterioară, inlocuirea tencuielii de lut şi pregătirea bisericii pentru pictură, instalatia termică, restaurarea catapetesmei şi a icoanelor şi îmbrăcarea ei in foiţă de aur şi argint, înlocuirea strănilor şi a mobilierului (iconostase, strani, policandre,etc.), instalaţie de sunet, duşumeli în biserică şi sfântul altar, lucrările în prezent fiind în curs.
